OARE CE AR TREBUI SĂ FACĂ CU ADEVĂRAT UN AUTENTIC PROFESOR DE ISTORIE???
Marele istoric român Nicolae Bălcescu, (1819-1852), ne spunea, încă de acum 170 ani că suntem datori a ne şti trecutul, doarece „Istoria este cea dintâi carte a unei nații” .
Istoria are un rol important în educarea generațiilor viitoare, mai ales atunci când este vorba despre copiii unei comunități etnice aflată într-un proces avansat de dispariţie, aşa cum este cea a bulgarilor bănățeni. Conform unor studii oficiale, la ora actuală, suntem naţia cu cel mai accelerat proces de dispariţie din lume. Se estimează că în aproximativ 50-70 de ani nu vor mai exista vorbitori de limba „palćensći”.
În mod normal, în cadrul orelor de istorie li se transmit elevilor cunoștințe generale despre faptele din trecut, care îi pot ajuta să înțeleagă mai bine prezentul și, totodată, li se transmite, în mod sintetic, moștenirea culturală a omenirii.
La școala din Dudeștii Vechi se predă, de cel puțin 10-12 ani „Istoria și tradițiile minorității bulgare”, disciplină care ar trebui să îi învețe pe copiii bulgari despre strămoșii noștri și să le întărească sentimentul de apartenență națională. Pe de altă parte, elevii români care participă la aceste ore au posibilitatea să ne cunoască pe noi, bulgarii, prin istoria și cultura noastră.
Una peste alta, e bine că cele două discipline de istorie figurează în programa de studiu a elevilor și aceștia ar avea numai de câștigat, DACĂ LE STUDIAZĂ (!).
Stau și mă întreb: ar avea de câștigat sau CHIAR AU DE CÂȘTIGAT din predarea „Istoriei minorității bulgare?”
Că ar trebui să li se predea – asta e o certitudine, (fiindcă ŞCOALA PLĂTESTE), însă OARE CHIAR LI SE PREDĂ ACEASTĂ MATERIE?
Pe de altă parte, noi știm că învățământul trebuie să fie atractiv și convingător pentru elevi, dacă ne propunem şi urmărim ca cei mai mulți să învețe, măcar ceva, din ce li se prezintă la școală.
Haideţi să ne gândim doar, cât de frumoase şi atrăgătoare ar fi orele de istorie dacă li s-ar prezenta elevilor materiale video, imagini, cărți vechi, reproduceri după obiecte și artefacte din trecut etc. Ce mult contează pentru tine, ca elev, să mergi în vizită la muzeu, împreună cu profesorul de istorie și acesta să îți arate coliba în care trăiau oamenii primitivi, vase de lut, iatagane turcești, halebarde din evul mediu, picturi, statui și multe altele!
Ce bine ar pica, din când în când, o vizită la „Bastion” – în Timișoara, sau, măcar la Cetatea Lipovei! Să nu mai vorbesc de ore de „Cerc de istorie” ținute la muzeul din localitate ori la alte muzee, lista putând continua desigur.
Ce bine ar fi dacă profesorul de istorie și-ar folosi vastele cunoștințe din domeniu și le-ar povesti elevilor, într-un stil atrăgător, despre isprăvile cavalerilor din evul mediu, despre țarii bulgari și regii unguri care și-au perindat oştirile prin acest colț mic (dar nu uitat!) de lume, pe care îl numim „Banáta – zemájsći ráj”.
Ca bulgar bănăţean – „palćenin”, crescut în Stár Bišnov, stau deseori și mă întreb dacă elevii din satul meu natal au acces, măcar în parte, la cele pe care le-am expus mai sus.
Oare umbra erudiţilor dascăli ce ne plimbau atât prin istoria noastră (mental) cât şi prin cea a României (fizic) se mai simte la Dudeştii Vechi?
Oare cum se mai desfășoară, astăzi, o lecție de istorie a bulgarilor în Beșenova mea?
Mă mai întreb şi dacă „Muzeul Minorității Bulgare” își îndeplinește rolul său educativ, ori dacă profesorul de istorie îi duce pe elevi la muzeu.
Frământări … urmate de cruda realitate!
ÎNCET, ÎNCET, NE STINGEM FĂRĂ A MAI ŞTI NICI MĂCAR DE UNDE VENIM, AI CUI SUNTEM ORI CUI ÎI FOLOSIM!
Vorba cântecului: „fără de bucurii venirăm, fără tristeţi ne-om despărţi!”
P.S.
Nu doresc ca postarea mea să pară un atac la adresa vreunei persoane, ci, doar, să trag un semnal de alarmă pentru păstrarea culturii și identității noastre „palćensci”, pentru a le conserva şi transmite generațiilor viitoare de bulgari bănățeni, atâta cât ne va mai fi dat sa existam.
Dacă profesorii responsabili nu sunt preocupați de asta ACUM (!) atunci, peste 50-70 de ani vom mai exista doar în cărţi și în prelegerile unor viitori profesori de istorie!
